In memoriam Eugen Tăutu
Un pictor și un prieten

În aceste zile am aflat o veste tristă. Un vechi prieten din copilăria mea sibiană, viitorul pictor Eugen Tăutu, autorul unor creații plastice monumentale (atât în sens propriu cât și figurat), copilul teribil al picturii românești din anii ’80 nu mai este printre noi. Păstrez în memorie chipul adolescentului din anii de liceu, tăcut și melancolic, trăind parcă în lumea poeziilor lui Blaga.

L-am revăzut de mai multe ori în ultimii ani, pe el sau tablourile lui impresionante. Celor ce vor trece prin Cluj le recomand să nu piardă ocazia de a vizita Aula Magna a celei mai prestigioase Universități din țară. Acolo în spațiul sacru în care s-au perindat atâtea nume ilustre ale culturii românești, vor fi copleșiți și de frescele unice în creația plastică românească și care poartă semnătura Eugen Tăutu. Această catedrală a spiritualității românești își datorează impresionanta măreție și celui care în anii ’60 a studiat în acest oraș. Nu de mult în toamna trecută i-am vizitat din nou atelierul din Sibiu. Eugen înconjurat de personajele tablourilor sale: Mihai Eminescu, Radu Stanca, Lucian Blaga, părea obosit și îngândurat. Mi-a vorbit de expozițiile lui de la Bistrița, Târgu Jiu și desigur București. L-am încredințat din nou, că dacă este necesar, așa cum s-a mai întâmplat de câteva ori, să apeleze ca între prieteni la noi la Fundația SVASTA.

N-aveam de unde să știu că era ultima strângere de mână cu Eugen.

Omul ne-a părăsit pentru o lume mai bună. Dar opera lui rămâne printre noi. Îl vom revedea de fiecare dată când îi vom admira tablourile. Pe unul dintre acestea am avut șansa să-l revăd cu câțiva ani în urmă la Palatul Parlamentului. Vă propun să pășiți alături de mine de Fiul înțelepciunii: http://svasta.org/pasind-alaturi-de-fiul-intelepciunii/

Eugen, prin tablourile tale, vei rămâne mereu printre noi.

Aprilie 2018