Misiunea și viziunea noastră

Unul din marii romancieri ai României contemporane, cel ale cărui cărți m-au ajutat pe mine și sunt sigur că și pe mulți, mulți  alții să traverseze chinuitorul ”drum al cenușii” pe care generațiile de dinainte de 1989 au fost obligate, printr-un destin nedrept al istoriei, să-l parcurgă, povestește în unul din ultimele lui volume de memorii, despre drumul său către școală. Copilul din anii aceia de după război, trebuia să parcurgă un lung drum către școala din satul vecin, undeva în ținutul Maramureșului. Pleca dimineața devreme, când încă era întunerec, pe drumul care șerpuia spre vârful dealului prin pădurile  unde mistreții își făceau veacul. Pe acest drum era însoțit la început de mama lui, care în mână cu o făclie mergea alături de el până  sus, acolo unde poteca  o lua la vale spre satul vecin. Femeia cu torța în mână, rămânea acolo sus, privind cu grijă spre copilul ei care, coborând pe potecă, se îndrepta prin întunericul risipit de lumina torței, către satul unde era școala. Iar copilul pășea către școală, încrezător, vegheat fiind de lumina aceea de sus…

Această scenă, pe care nu cu mult timp în urmă am citit-o, m-a tulburat prin încărcătura ei de semnificații. Las la latitudinea celor care citesc aceste rânduri să mediteze ei înșiși asupra multor sensuri ale acestei scene.

Am ales această poveste, pentru a ilustra mai bine decât orice definiție doctă, misiunea Fundației SVASTA. A fi ”alături de tine pe drumul spre școală” mi se pare cel mai firesc gest atunci când ne gândim la atâția și atâția copii și tineri, elevi și studenți, obligați să treacă prin cărările întunecoase și dificile ale vieții ca să ajungă la Școală.

A-i ajuta într-un fel sau altul pe acest drum, pe cei care, lipsiți de posibilități materiale, având o familie strâmtorată, unii dintre ei lipsiți chiar de sprijinul familiei și totuși vrând, în ciuda acestor greutăți,  să învețe, mi se pare cel mai firesc lucru. Și cea mai mare sursă de bucurie. Printre copiii sau tinerii generației de astăzi, care pășesc cu perseverență pe drumul spre o școală, nu neaparat din Maramureș, va fi cu siguranță un alt viitor mare scriitor. De la academicianul acestor ani, pornit de demult pe un drum început dintr-un sat maramureșean al Țării Lăpușului, până la cel de mâine care, astăzi copil fiind, străbate drumurile înzăpezite din cine știe ce sat moldovean, există o continuitate firească, un drum propriu al istoriei. A fi și noi Fundația SVASTA pe acest drum, este o onoare și o mare bucurie. Și este în egală măsură, propria noastră misiune…