Un liceu ”no name”?…

Recent titlul unei știri din multele cu care suntem bombardați mi-a atras atenția: ”Liceul de la sat cu două medii de 10 la Bacalaureat. Cazul este unic în România”. Dincolo de senzaționalul gazetăresc al acestui titlu nu pot să nu evidențiez ceea ce articolul respectiv detaliază și anume: cele două eleve dintr-un sat al Țării Năsăudului au reușit această performanță fără nici-o o oră de meditații!

Am reflectat îndelung la această știre și fără să vreau am fost și eu năpădit de o sumedenie de gânduri prilejuite de încheierea acestui an școlar/universitar și pentru bursierii Fundației SVASTA.

Încerc să le aștern pe hârtie, așa cum îmi vin în minte:

• Bianca – o bursieră a noastră dintr-un sat buzoian, face naveta zilnic până la liceu (15 km). Iată ce mi-a scris Bianca într-una din scrisorile ei mai demult: ”Părinții mei fac tot posibilul să mă sprijine în îndeplinirea visului meu. Deşi incă nici nu am vârsta majoratului , am trecut prin multe momente dificile , însă Dumnezeu m-a ajutat să merg mai departe şi să nu renunț.
  De ce am spus faptul că părinții mei fac tot posibilul să mă ajute? Voi răspunde tot eu!
  Din cauza problemelor de sănătate , tata având probleme cu inima iar mama neputând sa stea mult timp în picioare având din tinerețe probleme cu circulația sângelui , le e foarte greu sa ma ajute financiar. Nu au un loc de munca şi din cauza faptului ca au o vârstă destul de înaintată, mama având vârsta de 56 de ani ,iar tata 57 de ani. Oricât de mult au încercat sa îsi caute un loc de muncă stabil, au primit numai refuzuri.
  Demoralizarea li se vede pe chip, crezând că mă vor dezamăgi, însă eu am încredere in ei. Susținerea din partea lor poate nu e una financiară, însă este morală. Îmi oferă la fiecare încercare grea a vieții, o vorbă bună si un sfat părintesc”.

Iar în urmă cu câteva zile Bianca m-a anunțat că a terminat liceul (8,23 la bacalaureat) și că vrea să-și continua studiile la Facultate. Iar noi vom fi alături de ea pe drumul spre școală;

• În aceste zile, 3 dintre bursierele noastre au absolvit Universitatea de Medicină din Iași sau București: două dintre ele și au început școală în câte un sat de undeva din Moldova iar cealaltă în Tulcea. Media cu care Nicoleta a absolvit acest ultim an de medicină este de 9,91. Cu această ocazie am făcut un inventar: printre cei peste 400 de bursieri ai Fundației SVASTA în decursul a peste 10 ani, se află un număr de 13 care sunt sau vor deveni medici. Cei mai mulți au făcut școala elementară undeva la țară, mergând zi de zi pe un drum plin de noroaie sau de nămeți spre școala mai apropiată sau mai depărtată de gospodăria părintească. Acolo pe acest drum s-a născut un vis al acestor copii din Ialomița, Vaslui, Bacău, Alba, Hunedoara,…Acela de a deveni medic. Și iacătă că au reușit.
• Adrian și el bursier al Fundației SVASTA, locuiește într-un sat la vreo 10 km de Iași unde a terminat liceul. Visul lui este să-și continue studiile la București. Sunt convins că și Adrian ca și mulți ceilalți va reuși.
• Daniela pictează. De mulți ani. A absolvit un liceu de artă aflat la 25 de km de casa ei. A făcut naveta și probabil în autobuzul care o ducea spre școală își imagina peisaje care să fie mai frumoase decât cele din localitatea ei natală așezată la poalele celor mai frumoși munți din România. Astăzi Daniela studiază Pictura la Universitatea de Artă și Design din Cluj Napoca, poate cea mai prestigioasă instituție de învățământ de artă din România.

Lista noastră poate continua. Poveștile lor, ale bursierilor noștri, sunt adevărate. Născute dintr-o realitate aspră a unei vieți marcată de lipsuri, de frustrări, de sărăcie și privațiuni de tot felul. Dar și de ambiția de a depăși propriile greutăți, de tenacitate, de hotărâre. Și mai ales de rezultatele muncii lor. Iar aceste rezultate încep deja să se vadă. Este un drum al lor al cărui povârniș nu a fost ușor de trecut, doar cu propriile lor forțe. Și este în egală măsură și drumul nostru al Fundației SVASTA care suntem alături de acești copii și tineri pe drumul lor spre școală.

Să privim câteva imagini culese de mine în peregrinările pe la mulți dintre aceștia. Sunt convins că de acolo din decorul minunat al naturii care le-a marcat universul copilăriei și adolescenței și-au adunat ei toată energia și ambiția cu care pășesc hotărât pe acest drum al lor.