Mai multe tablouri și un autodenunț

Pe drumurile mele de a lungul și de a latul țării am avut de nenumărate ori ocazia să pătrund dincolo de porțile mari de tablă ale unor clădiri în care semeni de ai noștri își petrec zilele și nopțile prin voința destinului lor. Care la un moment dat, al propriei lor existenței i-a pus în fața unei opțiuni și a unor fapte pe care societatea le-a judecat conform propriilor ei valori. În cele 38 de Penitenciare vizitate în ultimii ani am avut ocazia să văd cu ochii mei luminile și umbrele acestor existențe izolate undeva în ”underground-ul” societății.

În aceste câteva rânduri nu doresc să  vorbesc decât despre luminile și umbrele în cel mai propriu sens al acestor cuvinte. Fiindcă acolo în spațiul carceral al atâtor penitenciare am descoperit  semeni de ai noștri care au reușit să-și găsească liniștea interioară și echilibrul atât de necesare în zilele, lunile, anii și deceniile petrecute în spatele gratiilor, încercând cu mai multă sau mai puțină pricepere să așeze pe pânza unor tablouri ceva din frământările din interiorul lor. Oameni care în viața lor de dinainte nu au pus mâna pe vreun

penel au devenit pictori care așteptau în fiecare dimineață să se așeze nerăbdători în fața tabloului început cu câteva zile înainte, pentru a pune acolo pe suprafața care pentru el reprezenta spațiu liber al creației, luminile și umbrele care îl bântuiau în nopțile de nesomn.

Față de mulți dintre aceștia, Fundația SVASTA a fost alături.

În primul rând prin albumul de pictură intitulat ”Pictura după gratii” apărut în urmă cu doi ani și care adună între coperțile sale un număr impresionant de tablouri și de destine ale autorilor acestor creații. Apoi nu au fost puține solicitările venite de la deținuți prin care ne cereau să-i ajutăm cu materiale pentru pictură. În imaginile alăturate am așezat câteva tablouri realizate de deținuții de la un Penitenciar de undeva din Nordul țării.

Mai multe tablouri însoțite și de un autodenunț.

Într-adevăr au fost, și probabil o să mai fie multe astfel de tablouri.

Iar autodenunțul e foarte simplu și concis. Subsemnatul am fost în mod repetat și în diferite locații complice la tentativele de evadare ale unor deținuți!

Le-am pus la dispoziție mijloacele necesare, precum și i-am încurajat să săvârșească această infracțiune.  Mulți dintre aceștia au reușit să părăsească (cu gândurile lor) spațiul strâmt al celulelor și să se plimbe nestingheriți pe malul unui râu, pe o potecă prin pădure, să admire răsăritul de soare.

Autodenunțul meu mai trebuie să conțină și  un element  agravant, fără doar și poate. Iată-l:

Cu siguranță voi recidiva…