Ferestrele 3 D și broaștele țestoase de pe Clisura Dunării

O recentă expediție de tipul rail & bike m-a adus pentru câteva zile în misteriosul ținut al Clisurii Dunării. Am cunoscut în cele câteva zile, mai multe destine așezate prin voia sorții într-un spațiu încărcat de legende ca într-un creuzet multicultural ce dăinuie de secole dacă nu de milenii. Desigur peisajele mirifice m-au impresionat și ele determinându-mă să utilizez din plin obiectivul telefonului meu. Dar un lucru neobișnuit și de neînțeles s-a întâmplat când am poposit cu bicicletele undeva în preajma celei mai mari statui din Europa reprezentând chipul lui ”Decebal Rex” sculptat în stânca unui munte. Toate fotografiile mele realizate până atunci au dispărut dintr-o dată ca la un semn (sau o poruncă!) a marelui rege. N-am avut ce face decât să mă supun hotărârii marelui conducător de oști, aceasta fiind explicația ilustrării rândurilor de mai jos cu fotografii culese de pe internet…

Undeva pe strada principală a orășelului Moldova Nouă așezat pe malul Dunării nu departe de stânca răsărită din apa fluviului și botezată de localnici cu numele de alint ”Baba Kaia”, m-am oprit în dreptul unei case mai vechi. Mi-a atras atenția construcția neobișnuită a unei ferestre. Era diferită de ferestrele cu care suntem obișnuiți – de obicei un dreptunghi plat așezat pe suprafața fațadei și care fatalmente limitează ceea ce noi putem privi din interior.  Ne lipsește un unghi mai larg al perspectivei noastre care să ne permită să privim nu doar în față ci să cuprindem cu privirea un orizont mai larg. Fereastra pe care am botezat-o ad – hoc ”fereastră 3D”, era altceva. Așa cum se poate vedea în fotografie era un fel de prelungire a spațiului din interiorul clădirii care îi dădea ferestrei un anumit relief iar cel care privea prin ea avea posibilitatea de a vedea mult mai bine peisajul din jur. Mi-am spus, când am înțeles rostul acestei ferestre: ”ce bine ar fi pentru noi toți să putem privi spre lumea înconjurătoare printr-o astfel de fereastră 3D !”. Am avea atunci o altă imagine mult mai reală a acestei lumi din care și noi facem parte dar și toți ceilalți care ne înconjoară. I-am putea înțelege mai bine pe ei și desigur pe noi înșine. Depinde doar de noi ca fereastra prin care privim să fie 3 D.

Și chiar a doua zi am avut o astfel de ocazie. Pornind de dimineață spre Orșova atent la drumul pe care pedalam de zor am zărit în față un autoturism care se oprise. Nu am înțeles motivul decât apropiindu-mă de locul staționării și am văzut pe cineva din autoturism coborând și aplecându-se să ridice ceva ce mie mi se păreau a fi două pietroaie așezate în drum. Dând din pedale am ajuns mai aproape și am putut observa că cele două   ”pietroaie” erau – spre marea mea surpriză – două broaște … țestoase! Mi-am dat seama atunci că acel cineva din autoturismul care gonea pe șosea avea … un ”parbriz 3D”. Nu a fost nepăsător și a oprit când a văzut cele 2 viețuitoare, le-a cules din drum și le-a așezat cu grijă undeva în decorul lor natural printre ierburile unde își duceau existența.

A fost pentru mine o lecție de zoologie – habar nu aveam că în patria noastră (pe unde Traian și Decebal s-au războit cu aproape 2 milenii în urmă) există astfel de viețuitoare.

Dar în egală măsură a fost un prilej de reflecție despre cum trebuie fiecare dintre noi să privim prin propria noastră fereastră spre ceilalți…

Iulian SVASTA, august 2018